StrongIndependentWoman's Weblog

Astazi mi s-a rupt inima in cioburi, si atat de trista este aceasta rupere, incat am senzatia ca abia hainele imi mai pot tine impreuna corpul rupt. Si mi-e frica sa ma dezbrac de hainele uscate si sa ma privesc in oglinda, pentru ca nu cumva trupul moale sa imi fie neinchegat si sa se scurga printre cusaturile deschise. Mi-e teama sa inchid ochii, pentru ca nu cumva sa apara dintr-un colt tacerea, sa imi rupa hainele si sa ma pierd. Mi-e teama sa mai pasesc, pentru ca genunchii albi imi inoata deja sub piele, in apa gandurilor, si s-ar putea ineca daca ma misc brusc iar coiful lor stralucitor si bucuria lor s-ar pierde intr-o clipa.

In absenta luminii, nu as mai straluci, si nu as mai fi o luna. Iar tu, Uranus, ai ramane complet in intuneric, si nu ai mai vedea nici macar lumina pe care o pot reflecta. Pentru tine, nu ma voi apropia de tine, pentru binele tau, voi ramane gheata moale si distanta, ascunsa departe, pe cer, reflectand o lumina in care imi e greu sa cred, dar fara de care, tu ai ramane in propria ta umbra mai verde si mai inchis decat cicatricea mea triunghiulara.