Filed under: 2. Proiectul "Africa"
A fost mai usor decat am crezut ca va fi.
El, timpul, nu m-a lasat sa stau in loc;
si m-a impins spre Nord.
(Puteai sa prevezi ca va fi asa.)
Acolo am invatat sa zbor!
- Dar ce zbor trist, fara tine!
Dar ce zbor trist de final de poveste!
Filed under: 2. Proiectul "Africa"
Deschis. Intra. (Daca vrei.)
Nu aud intotdeauna usa -
Uneori sunt inchisa departe, in lumea mea
Acolo e liniste si cald, un cald pierdut.
Altadata te aud si deschid fara sa vreau
Si suflu inapoi spre vant
- Poate deschide si el asa.
Unii cred ca am plecat de mult,
Las usa deschisa sau inchisa sau nu stiu de ea
Si las viata sa mi se ascunda-n vant.
S-a intamplat sa stiu cand vi si sa inchid
Sa vorbesc, sa nu te-aud la usa cand bati
Sa pleci cu vantul, cu viata mea.
Imi place sa intreb mereu: “Cine?”
Sa te-aud spunand “Eu” si sa raspund: “<Eu> cine?”
faci liniste, sperand ca vin curand.
Te-am lasat sa astepti de multe ori, de afara privind
Cum pleci inapoi in vant, cu viata mea.
Simt liniste si cald, un cald pierdut…
Filed under: 2. Proiectul "Africa"
A-nceput să-mi placă să dorm
Nu ştiu unde-mi pleacă obositele vise-n zori
Dar dimineţile, atunci când se întorc
Sunt mereu odihnite.
Am început să dorm cu mâinile pe piept, încrucişate,
Ca un drum ce porneşte, se termină
În propriu-i început
Şi se întoarce spre mine mereu.
Am început să susur blând când dorm
Dar nu vreau să-mi descânt tot somnul –
Vreau să-l las să plece mereu
Căci ştiu că se întoarce acelaşi, dar nou.
A-nceput să-mi placă în somn
S-aud totuşi ce gândesc
Şi uşile ce se închid sau se deschid
Să dorm şi-aşa, adânc.
Şi mă întreb cum e în moarte, ca în somn?
De cine se tot sperie lumea, de-o moarte, ca un somn?
O moarte ce se duce şi vine ca un drum încrucişat pe piept?
Îmi răsfăţ încă somnul şi poate, am s-o fac mereu – am să-l las să-mi stea pe gene,
Să-mi umble pin păr
Cu degetele-i lungi, subţiri, de înger.
Căci îngerii sunt reci şi albi şi faruri, şi nicicând nu mai mor
Şi niciodată nu ne mângâie decât cu mâna caldă-a somnului
Aşa-am să-l las să stea până-n zori.
Uneori recitesc ce am scris. Si nu ma regasesc nicicum – cuvintele imi apar noi, nestiute si nefolosite niciodata. Si uneori, din ceea ce nici macar eu nu stiu despre mine, se naste o melodie. Precum asta. Nascuta din “Strafulgerare“. Ador piesa asta, mi se pare superba – pacat ca desi exista, nu se poate auzi melodia inca…
De noi mi-era teama atunci
Si cine nu crede – sa ma priveasca
Umbra neagra ce-mi atarna la gat
E haina ta rosie purtata prea mult
Nu imi vesnic voi purta
Trupul ca o punga legata in cuvinte
Eu caut inca palma ta
Genunchii-obrajilor visati.
De noi mi-era teama atunci
Si cine nu crede – sa te priveasca
Bratari de lacrimi la glezne ascunzi
Sub haina rosie purtata prea mult.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
Pentru ca sunt egoista si am nevoie de un curcubeu care sa fie numai al meu. Daruieste-mi, deci, un curcubeu, o batista si o pana.
In fata altarului gol ce e de mult aici
Ma simt ca Noe pe-Ararat
Un legamant sa-nchei cu tine-as vrea,
Ca visu-mi vei asculta
Deschide-mi ochii, vreau sa vad
Jertfa, nu altarul gol
E doar un vis, un vis ce oare-l vezi si tu prin ochii mei
E doar altarul construit din rugaciuni spre lauda ta
Dar daca vrei s-aduci potop in mine, Doamne, nu uita
E inca n-am o arca, Noe cum avea.
Batista mi-e plina de corbi ce sunt de mult aici,
I-am sfaramat de mana ta
Ii numar sa vad daca a ramas cumva
Vreunul, o pana as vrea
Rupe tu gandirea mea,
Sa nu mai fie pene-n ea.
Asculta piesa aici.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
Pentru ca apa, sub pasii tai, devine pamant. Si in palma ta, stelele se prefac in sange albastru, cu care imi pot spala ochii si chipul adormit sub bratul tau. Si pietrele te cunosc – le umplii inima de piatra cu umbra ta cu care ma infasor in fiecare seara.
M-ai lasat interzis cand pe mare-ai trecut
Cine esti de te-asculta si apa si vant?
Prin sticla vietii abia te zaresc,
As dori sa o spal cu detergent ceresc.
Si-ncep sa numar din nou pasii mei in apa,
Incep sa vad din nou multimea-nfometata
Cum se strang la-al tau glas,
Multi ca niciodata vin acum.
M-ai lasat interzis cand o piatra-a zambit
Langa ea ai trecut, de umbra-ti s-a atins
Prin sticla vietii abia te zaresc
Nu stiu sa o spal, n-am detergent ceresc.
Asculta piesa aici.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
(textul este inspirat dintr-o proza a carei autoare nu am reusit sa o identific – o hartie aruncata cu neglijenta in cabinetul profesoarei de romana, unde era „cuibul scriitorilor” revistei scolii…cu multi ani in urma…)
Pentru ca mi-am trait, ca un copil, povestea vietii si viata povestii. Si acum povestea se va termina, si ma voi pierde ca un ecou in valea inimii tale, la umbra genelor tale intinse peste podul scrierilor mele.
Spre ce locuri sa ma-ntorc?
(Sa ma-ntorc?)
Unde sa-mi ascund privirea?
Tacut asteptam tocmai clipa de acum…
De acum e nefiresc de liniste in mine…
E nefiresc de liniste in mine
Curg amintirile pe ochi si pe tample –
Si simt ca-ncepe un nou inceput.
Sunt ca un copil ce-nvata
Sa faca primii pasi in viata
Sunt ca un felinar ce s-a stins –
Dar tu poti sa-l aprinzi
Sunt ca un ecou in vale
Ce-a uitat de a sa carare
Sunt ca un vers inca nescris
Dar tu poti sa il scrii.
Te voi cauta, te voi cauta
Ca sa fiu scris…
Spre ce locuri sa ma-ntorc?
Dar sa ma-ntorc?
Unde sa-mi ascund privirea?
Tacut asteptam tocmai clipa de acum…
De-acum e nefiresc de liniste in mine…
E nefiresc de liniste in mine
Curg amintirile pe ochi si pe tample –
Si simt ca-ncepe un nou inceput.
Sunt ca un copil ce-nvata
Sa faca primii pasi in viata
Sunt ca un felinar ce s-a stins –
Dar tu poti sa-l aprinzi
Sunt ca un ecou in vale
Ce-a uitat de a sa carare
Sunt ca un vers inca nescris
Dar tu poti sa il scrii.
Asculta piesa aici.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
Pentru ca m-am saturat sa mi se greseasca si sa mi se ceara scuze, atunci cand eu nu gresesc. Pentru ca m-am saturat sa fiu mintita si sa iau minciuna drept adevar, atunci cand eu spun adevarul din inima. M-am saturat de gustul de ceara al anilor si de apa propriei mele inimi. Si vreau viata.
Nu spune c-a zis el ceva,
Daca n-a zis el asa ceva,
Nu-mi oferi tencuiala ta de ipsos
Eu nu mai am demult
Genunchi de ceara, inima de apa,
Nu-mi oferi tencuiala ta de ipsos
Cei ce te-asculta semneaza un contract
Cu o firma ce n-are pe Isus ca arhitect
Nu vreau tencuiala, nu beau tencuiala,
Nu semnez contracte cu tine!
Si pune-ti pofta-n cui, n-o sa ma vezi murind
Nu te ascult demult, n-o sa ma prinzi mintind
Sa stii c-am fost iertat, din mana ta-am fost luat
Si-am rupt acel contract.
Asculta piesa aici.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
Pentru ca traim toti in camera propriilor noastre oglinzi. Si uitam ca ne curge prin vene un sange albastru. Eu am ales sa traiesc sarbatoarea culorilor, sa imi vad negrul, sa il vand si cu monedele rosii obtinute sa cumpar alb, pe care sa-l port prin verdele campului meu spre galbenul nemuririi.
M-ai lasat langa aluat fara cuvinte
Am murit langa aluat dar n-am mancar
Am murit cu lingura-n mana
Deget de-oglinda ai dezlipit tu de pe ea
Daca am plecat fara tine ma intorc
Daca te-am pierdut pe drum, ma intorc
M-ai invatat sa fiu mort, si sunt alb din negru,
Am trecut prin rosu, verde merg spre galben
Ai deschis oglinda ce e drum de sange
Albastru pe lemn din trupul meu.
M-ai chemat langa aluat fara oglinda,
Am trait si glasul tau oglinda-a fost
Am trait cu-oglinda-n mana
Zi dupa zi mi-am oglindit povestea-n ea
Daca nu te vad in oglinda, ma intorc
Daca te-am pierdut pe drum, ma intorc.
Dar m-oglindesc tot, si sunt alb din negru…
M-ai privit langa aluat fara cuvinte,
Am ascultat ecoul oglinzii si-am plecat
Am plecat sa-aud oglinda fara ecou
De ce sa vreau ecou cand esti oglinda mea?
Ma oglindesc, ma vad murdar, ma intorc
Ma spal in har pierdut pe drum, ma intorc.
Eu traiesc alb, negru, rosu, verde, galben
Oglinda e sange albastru
Pe lemn din trupul meu.
Asculta piesa aici.
Filed under: 1. Sala Oglinzilor Strambe (2004)
Pentru ca sunt sceptica si plina de pacate, si nu cred in puterea religiei. Nu cred in puterea politica a bisericii. Cred doar intr-o voce, una singura, pe care o recunosc. Cred numai in cel ce are vocea dulce si imi spune ca sunt mai pretioasa decat lumina ochilor lui.
Sunt flacara in palma ta
Si-ncerc sa ard culoarea Ta
Cand ma atingi mor sa traiesc,
Si mor in fiecare zi!
Fetito, scoala-te, iti zic,
Sa fii din nou lumina
Ce se naste pe pamant
Fetito, scoala-te, iti zic,
Scoala-te, iti zic!
Sunt vant ce-aprinde palma ta
Si-ncerc sa ard spre Golgota
Cand ma atingi mor sa traiesc,
Si mor in fiecare zi!
Fetito, scoala-te, iti zic,
Chiar daca au proorocit
Ca vei fi sare in pamant
Fetito, scoala-te, iti zic,
Scoala-te, iti zic!
Asculta piesa aici
