Ecce Homo Novum
sau
Cum mi-am păstrat integritatea mentală în lumea de după
Trăiesc intens. Uneori mă închid ermetic faţă de ceilalţi. În primă fază, îmi doresc o lume în care raţiunea să fie secundară afectului. Ulterior mă trezesc din vis, şi redevin omul rece şi calculat.
Cu toate astea, îmi place să trăiesc intens. O fac doar în prezenţa celor care îmi dau sentimentul de siguranţă. În rest, scriu.
Încerc să mă ţin departe de copilărie. Mi-e teamă că odată pierdută în ea, s-ar putea să îmi placă atât de mult încât să nu vreau să mă mai întorc.
Îmi place oraşul. Îmi plac oamenii.
Iubesc rar şi intens, ca o fiară capturată pe care ideea de a iubi o încătuşează.
Nu mi-ar plăcea să îmi ştiu viitorul. Vreau să îl trăiesc, nu să îl ştiu. Cu toate astea, îl planific, şi poate chiar frântura logicii în a planifica ceva necunoscut mă scoate din minţi de bucurie. Ador conceptul liberului arbitru şi chinul neîmplinirilor. Împlinirile le consider uzuale, banale, de neluat în seamă. „Doar trepte”, zic.
Consider că a plânge la înmormântare e o prostie. Este o formă de laşitae plângerea morţii cuiva. Pentru că nu plângi moartea respectivului om, ci îţi plângi ţie de milă că nu vei mai fi cu persoana respectivă. Eu sunt bărbată. Dacă moartea mea va însemna vreodată că nu voi mai fi cu mine însămi aşa cum mă ştiam înainte, nu voi plânge. Nu îmi voi plânge de milă. Mă voi uita afectiv. Şi mă voi păstra numai tributar timpului, precum ţin minte examenele de absolvire. E singurul mod de a-ţi păstra sănătatea mentală într-o lume datoare morţii. Orice moarte implică viaţă; dar nu orice viaţă implică moarte.
Cred cu tărie şi până la moarte că preţul plătit nu asigură nobleţea scopului. Asigură investiţia. Nobleţea scopului ţine de scop. Iar mijloacele pot acuza scopul, dar nu pot fi scuzate de el.
12 Comments so far
Leave a comment
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
“Consider că a plânge la înmormântare e o prostie. Este o formă de laşitae plângerea morţii cuiva”
Comment by nutz October 6, 2009 @ 2:59 pmcuvinte foarte grele…..daca ar fi sa le iau personal as spune ca m-ai jignit pana la os si ar trebui sa sa ploua mult pe pamant pana sa-mi sterga acest sentiment
Nu le lua personal. E foarte important contextul in care spun acest lucru.
Comment by strongindependentwoman October 6, 2009 @ 4:00 pmSi nu uita ca am trecut si eu pe aici la o varsta frageda si stiu (prea) bine ce gust are. Dar mai degraba ii plang pe cei vii care sunt morti deja si nu stiu asta. Trecutul nu se poate schimba, din pacate. Viitorul, da.
hmmm….pe ce criterii ii desparti pe mortii vi de ceilalti? si mai ales de unde autoritatea de ai judeca?…..
Comment by nutz October 9, 2009 @ 3:53 pmDaca esti viu, indeplinesti trei functii: te hranesti, cresti, te inmultesti. Daca nu, esti mort. Asta la modul pragmatic.
Comment by strongindependentwoman October 9, 2009 @ 4:39 pmDin punct de vedere metaforic, ca sa ii spun asa, viata sau moartea celor vii se vede dupa faptele lor. Un om mort e un om care stagneaza la nivelul la care a ajuns si se complace acolo. Nu mai creste.
Probabil ca din ce ai citit pe site ti-ai dat seama ca sunt crestina, ceea ce inseamna ca am deplina incredere in Biblie – nu o religie anume sau un cult, ci in Biblie. Ceea ce am spus mai sus, pot motiva prin: “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre. [...] Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).” (poti citi Efeseni, cap.2, pt mai multe detalii)
Spune-mi, este mai usor sa fi mort si sa spui ca unul este viu, sau sa fi viu si sa spui despre altul ca e mort? Daca imi spui, iti spun si eu de unde am autoritatea asta.
cum adica la nivelul care a ajuns…..cine te-a numit pe tine sef peste stabilirea unui targhet universal al aspiratiilor?……..de ce unul care vrea doar sa manance ..este mort?
Comment by nutz October 10, 2009 @ 9:28 pmEu nu am spus ca unul care vrea sa manance este mort. Dimpotriva, daca mananca, creste. N-ai fost atent la ceea ce am scris. Nu poate nimeni sa manance fara sa creasca.
Comment by strongindependentwoman October 11, 2009 @ 12:48 pmMa intrebi din nou despre autoritatea de a afirma anumite lucruri; ti-am spus, raspunsul la aceasta intrebare il primesti atunci cand imi raspunzi si tu la intrebarea pe care ti-am adresat-o: este mai usor sa fii mort si sa spui ca unul este viu, sau sa fii viu si sa spui despre altul ca e mort?
Exista o diferenta esentiala intre a exista si a trai. Ceea ce incerci tu sa imi demonstrezi e ca existenta inseamna viata, lucru care este gresit.
If you are a real seeker after truth, it is necessary that at least once in your life you doubt, as far as possible, all things. n-am zis-o eu
“Ceea ce incerci tu sa imi demonstrezi e ca existenta inseamna viata, lucru care este gresit.” corect ar fi fost………din punctul meu de vedere este gresit, pt ca parerea ta e doar a ta si, poate , a grupului in care te integrezi, nu este un adevar universal al omenirii ….. absolutizarea nu a facut decat rau in istorie, din pacate
Comment by nutz October 11, 2009 @ 1:53 pm(A spus-o Descartes.)
Comment by strongindependentwoman October 11, 2009 @ 3:59 pm1. Ce te face sa crezi ca nu m-am indoit niciodata?
2. De unde stii ca ceea ce spun nu este un adevar universal al omenirii?
3. Daca pici in capcana relativismului, atunci relativitatea ta e relativa. (Post-modernismul asta a stricat ratiunea.)
Stii care e dovada ca traiesti intr-o lume guvernata de absoluturi si nu de relativism? Faptul ca atunci cand ti se face o nedreptate, stii asta. Chiar daca nu ai dovezi de netagaduit sa demonstrezi acest lucru. Absolutul e sadit in tine, si negandu-l, nu faci decat sa ii certifici existenta. Chiar esenta discursului tau e subordonat absolutului. Si nu iti dai seama de asta. Insusi termenul de “relativ” implica existenta absolutului. Altfel, relativul fata de ce e relativ?
decartes, b aiat destept….omul unei epoci….ceea ce tu consideri nedreptate, altcineva considera ca fiind un lucru corect (de ex: purtatul acelor costume feminine in avganistan eu ca barbat le consider absurde, nedrepte, dar barbatul de acolo le considera normale)
deci dreptatea si nedreptatea sunt lucruri relative….traim intr-o lume a relativitatilor nu a absolutului…..absolutizarea duce la dictatura pt ca implica excluderea celorlalte pareri ca fiind “anti”
Comment by nutz October 11, 2009 @ 6:43 pmNu moda este subiectul, ci nedreptatea de ordin moral. O haina nu poate sa fie “nedreapta”. Exemplul adus in discutie nu are legatura cu subiectul.
Comment by strongindependentwoman October 11, 2009 @ 7:04 pmDaca cineva ti-ar fura mostenirea falsificand actele, nu ai stii ca e gresit? Ai zice ca e relativ? proprietatea asupra acelei mosteniri devine relativa, in functie de setul de acte la acre te uiti? Nu e tot a proprietarului de buna-credinta, indiferent de ceea ce spun actele false?
Si intreb din nou: dreptatea si nedreptatea, daca sunt relative cum spui tu, fata de ce anume sunt relative?
Si care e problema daca sunt pareri pro si contra? Asta nu arata relativismul, ci diferenta de opinie, lucruri care sunt total diferite.
nu ma refeream la moda ci la diferentele culturale in ceea ce priveste corect/incorect…..iar in ceea ce priveste furtul proprietatii…sustin in continuare relativismul, ar trebui sa scriu prea mult pt a demonstra acest lucru
Comment by nutz October 13, 2009 @ 3:44 pmOk, pai e clar ca spatiul de aici nu ne permite sa purtam o discutie adevarata. Chiar vroiam sa te invit sa imi dai add pe messenger, ID-ul meu pentru oamenii cunoscuti in medii virtuale e strongindependentwoman@yahoo.com
Comment by strongindependentwoman October 13, 2009 @ 4:17 pmNe auzim.